Zahărul: un produs natural

Zahărul produs de Agrana este format din aproape 100% zaharoză pură. Zaharoza este produsă în mod natural în plante este o dizaharidă și este formată din blocurile chimice de fructoză și glucoză. Pentru consumul uman, zaharoza este extrasă și rafinată fie din trestie de zahăr, fie din sfeclă de zahăr. 

Pe lângă zaharoză, există multe alte tipuri de zahăr în dieta noastră, cum ar fi maltoză (zahăr din malț) sau lactoză (zahăr din lapte). Toate formele de zahăr, sunt transformate de corpurile noastre în glucoză, care este o sursă valoroasă de energie. Prin urmare, zahărul este o sursă valoroasă de energie și de putere suplimentară, de care organismele au nevoie, în special după efort fizic.

Nu zahărul, ci o igiena orală deficitară provoacă leziuni ale dinților! Toți carbohidrații dezvoltă formarea de acid de către bacteriile din gură. Carbohidrații se regăsesc în multe alimente consumate cum ar fi merele sau în pâine sau orez. În ceea ce privește formarea cariilor dentare este mai puțin important tipul de carbohidrați consumat ci frecvența consumului și timpul în contact cu dinții. Deci, dacă vă spălați dinții în mod regulat (adică cel puțin de două ori pe zi) cu produse de îngrijire dentară care conțin fluor, puteți evita problemele dentare.

Zahărul nu are caracteristici speciale care ar justifica etichetarea lui ca alimentul responsabil pentru obezitate. Din contră: conversia carbohidraților și, prin urmare, a zahărului în grăsimi de stocare în organism este un proces care necesită mai multă energie decât conversia grăsimilor. Astfel doar cei care mănâncă prea mult și într-un mod dezechilibrat și care fac prea puțin exercițiu fizic se îngrașă. Un gram de zahăr are același număr de calorii ca un gram de proteine (4 kilocalorii) și, prin urmare, doar jumătate din cât conține un gram de grăsime (9 kilocalorii). Un cub de zahăr, de exemplu, nu are mai mult de 15 kilocalorii (63 kilojoule)!

Zahărul este adesea denumit sursă de “calorii goale” și responsabil pentru un deficit de vitamine. Temerea precum că zahărul reduce consumul de nutrienți, cum ar fi vitaminele și mineralele, nu este fondată. Zahărul nu se consumă aproape niciodată de sine stătător, ci întotdeauna ca agent de îndulcire în diferite alimente. Cu gustul său dulce, zahărul contribuie adesea la creșterea consumului de produsele bogate în nutrienți, dar cu gust neatractiv.

Nici acuzația de epuizare a vitaminelor nu este justificată. Vitamina B1 în metabolismul nostru asigură utilizarea zahărului. Totuși, acest lucru se aplică și altor carbohidrați, de exemplu celor găsiți în pâine, cartofi și paste. Corpul nostru asimilează vitamina B1 dintr-o dietă diversificată, ceea ce reprezintă un motiv în plus pentru a asigura o dietă echilibrată și moderată cu carbohidrati, grăsimi și proteine, precum și vitamine și minerale.

Zahărul brun, zahărul galben, zahărul brut din trestie, glucoza și fructoza sunt considerate, în general, îndulcitori „mai sănătoși” decât zahărul alb rafinat. Dar nu este cazul. Dacă vă uitați la compoziția produselor enumerate, nu este necesară nicio explicație suplimentară:

Mierea este alcătuită din fructoză, glucoză, zaharoză și zaharuri superioare. Alte componente regăsite sunt apa, mineralele și, în cantități mici, vitaminele. Mineralele și vitaminele pe care le conține nu contribuie semnificativ la satisfacerea nevoilor organismului. Drept urmare, mierea nu are un avantaj nutrițional semnificativ față de alte tipuri de zahăr.

Zahărul brun este format din zaharoză care a fost rafinată prin adăugarea de sirop de zahăr din trestie și zahăr granulat caramelizat.

Zahărul galben este zaharoză din sfeclă de zahăr care mai are reziduuri de sirop pe ea. Acest lucru conferă acestui tip de zahăr culoarea gălbuie și un gust caracteristic.

Zaharul brut din trestie este o etapă preliminară a zahărului cristalizat obținut din trestia de zahăr și conține în continuare proporții ridicate de melasă.

Dextroza (glucoza) este un zahăr simplu (monozaharidă) care se regăsește în plante. Glucoza se găsește în cantități mari și în fructe și miere. Dextroza se obține în principal prin descompunerea amidonului și este fie comercializată ca produs cristalizat sau este prelucrată în industria alimentară sub formă de siropuri de glucoză.

Zaharul din fructe (fructoza), la fel ca glucoza, este, de asemenea, un monozaharid și apare în cantități mari, în special în fructe și, de asemenea, în miere. Fructoza pură se obține prin descompunerea insulinei sau din zaharoză. Prin izomerizarea siropurilor de glucoză, adică transformarea unei părți a glucozei în fructoză, se creează un sirop de glucoză-fructoză, care este important în prelucrarea ulterioară de către industria alimentară.